1 septembrie - Noul an bisericesc si scolar!

Buna dimineata! Si la multi ani , cu ocazia noului an bisericesc!
Succes in noul an scolar,tuturor dascalitelor si dascalilor care azi merg la scoala! Sanatate si impliniri profesionale!
Hmm, si vad ca eu incep bine,noul an...cu un premiu de la draga de Mariana
( harnicuta!)
Multumesc frumos, Mariana draga!
Sunt inca prea adormita ca sa ma pot gandi cui daruiesc premiul mai departe, fac un later edit cand revin de la servici! Ca mi-s importanta rau acum! :))

Aaaaaaaa, da, macar sa arat premiul!


Va merge cu siguranta la Mariana pentru ca da, si eu te consider o prietena,draga mea, si inca una de nadejde,si te admir pentru energia ta,si ,in general pentru tot ceea ce faci!
Mai vad eu cui il trimit mai departe,mai tarziu!
O zi frumoasa! ( deja se cam vede,ea frumoasa, caci nu mai ploua,
a iesit soarele!!! )
Ana







LATER EDIT

Daruiesc premiul lui Carmen , Niko si lui Tunde

Premii

Am primit din nou premii : "Blog de aur" de la Adelina si blogul lantul "Inimi si diamante" de la Zenna precum si de la majoritatea doamnelor pe care le-am premiat eu ! ( mai sunt 2 doamne care inca nu au ridicat premiul de la mine, probabil urmeaza, adica asa imi place sa cred ca nu vor rupe lantul!!!)

Si un premiu dragalas de la Ana Maria, careia ii multumesc si pe care il daruiesc Adelinei precum si urmatoarelor mamici din blogosfera pentru copiii lor : Laura , Loredana , April si Gratiela
Acesta este premiul :



Multumesc frumos, dragele mele!

Ana

Later edit

Cu mii de scuze ,nu stiu cum de am uitat- o pe Cea Mai Frumoasa Papadie, ii daruiesc cu mult drag acest premiu!
Iarta-ma,draga mea!

Leapsa de la Laura

Leapsa de la Laura: sa spun ce nu-mi place.
Nu imi place minciuna, prostia, habotnicia,fariseismul, proasta educatie, neincrederea cuiva, kitch-ul, bibliotecile cu spray-uri goale si maimutoi in loc de carti in ele , casele cu carpete pe pereti, femeile vulgare sau cele care "trec" de la un barbat la altul,mancarea cu rantas, canicula, poleiul. Egalement, nu imi place sa ma trezesc prea dimineata, sa mi se impuna sa fac ceva, nu imi plac cei care promit si nu se tin de cuvant, nu imi plac manelele, nu-mi place sa calc rufe, nu-mi place sa fiu bolnava si nici sa merg la medic.

Destule?
Leapsa merge mai departe la:
Ana Maria,
Gratiela,
Loredana si
Mariana

Ana

Realismul duhovnicesc - prin dez-amăgire la viaţa cea nouă' - Preasfinţitul Siluan

Conferinţa 'Realismul duhovnicesc - prin dez-amăgire la viaţa cea nouă' - Preasfinţitul Siluan Span, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, 17.03.2009, ASCOR Iaşi





Ana

Tea & coffee FESTIVAL

Am ajuns, pe la mijlocul zilei- trecut!
Atat m-am invartit de dimineata prin casa, caci la un moment dat am zis "nici nu mai merg!" Eh, dar uite ca am fost.
Si nu-mi pare rau, absolut deloc, le-as vrea mai dese astfel de "manifestari", doar ca a fost cam dezamagitor pentru mine.

Mi-am "rupt" din banii cu care vreau sa merg la Cuvioasa caci, deh, asa e cand iei banii in iunie, si mai apoi in octombrie, cam ramai fara... hotarata sa-mi iau cate 100 de grame din fiecare sortiment de cafea... neaparat un set nou pentru ceai ( din acela imbracat in metal, eram sigura ca voi avea de ales!) si , evident vreun ceai pe care pana acum nu l-am baut...si mare mi-au fost surpriza si dezamagirea cand am vazut ca nici vorba de roiuri de cafele si ceaiuri, si in nici un caz de luat acasa, doar la paharut de unica folosinta pentru degustat.

Am gasit un singur stand cu cafea pentru acasa, dar la ce pret, Doamne!!!
35 de ron cel mai ieftin pachet, iar cel mai scump 100 ron.
De standul acesta zic:



Trecand peste faza cu mai mult lipsa decat abundenta de cafea si ceai, a fost frumos, am cumparat 2 briose bio pentru mama ( 5 ron una bucata :D) si sucuri bio de mere si pere pentru noi, dar m-am imbolnavit de dragul acestui set de ceai





care costa nici- mai- mult-nici mai-putin decat 100 de roni.
Eh, aveam bani sa il cumpar, dar parca e cam scumpel, nu?
Si m-am resemnat zicandu-mi ca tot nu era din cel de care voiam eu.

Numai ca, doar cateva standuri mai incolo, am dat peste acestaaaaaaaaa,







zepter, ceva peste 300 euro, daca am inteles eu bine, caci era sa pic din picioare.
Pe asta sigur nu mi-l permit decat dupa casatorie, poate :D, daca vrea el...

Dulciuri, muzica din zari departate, Carturesti :X... poze:































Am mai pus si aici cateva fotografii.



Ana

Acatistul Maicii Domnului La icoana Sporirea Minţii

(15/28 august)

Acatist - Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege "Rugăciune citită în picioare", deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacele şi Icoasele:
Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Imparatesei cerului si a pamantului, celei ce intregii lumi vindecarea duhovniceasca ii daruieste, cantare de multumire ii aducem pentru comoara dumnezeiascace ne-a daruit-o, facatoarea de minuni a ei icoana, numita "Sporirea mintii", cu care ingraditi fiind, cu luminoasa bucurie slavim si cu dragoste glasuim: Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Icosul 1:

Ingerul vestitor in cetatea Nazaret a fost trimis catre Preacurata Prunca Maria, ca sa-i graiasca: Bucura-Te! Iar Preacurata, auzind a arhanghelului buna vestire, in smerenia inimii ei, asa i-a raspuns: Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau. Atunci Dumnezeu-Cuvantul in pantecele ei S-a intrupat. Iar noi, pacatosii, pe Maica lui Hristos Dumnezeul nostru cu evlavie cinstind-o, asa cum ingerul ne-a invatat, cu smereniesa-i cantam Celei pline de har:

Bucura-Te, ceea ce esti binecuvantata intre femei;
Bucura-Te, ceea ce de la Domnul har ai aflat;
Bucura-Te, ea adumbrita de puterea Celui Preainalt ;
Bucura-Te, ceea ce de Duhul Sfant ai fost sfintita;
Bucura-Te, roaba credincioasa a Domnului;
Bucura-Te, Prunca de Dumnezeu aleasa;
Bucura-Te, ceea ce pe Mantuitorul lumii ai nascut;
Bucura-Te, Maica Luminii, ceea ce pe toti ii luminezi;
Bucura-Te, ceea ce intreci mintea celor intelepti;
Bucura-Te, ceea ce rosturile credinciosilor le deslusesti;
Bucura-Te, Imparateasa cerului si a pamantului;
Bucura-Te, ca pe tine te fericesc toate neamurile;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 2:

Vazand, Preaneprihanita, dorirea poporului celui nou, pe binevestitorul evanghelicelor taine, Apostolul Luca, l-ai blagoslovit, preacurat chipul tau sa-l zugraveasca si, privind la acesta, cu putere cu putere ai grait: Cu acest chip zugravit vor fi harul meu si puterea. De aceea, in fata sfintelor tale icoane, cu care intreaga lume crestina ai impodobit, cu evlavie ne inchinam si, multumindu-I lui Dumnezeu pentru tine Ii cantam Aliluia!


Icosul 2:

Ceea ce cereasca intelepciune o deslusesti, Fecioara Preacurata, tuturor credinciosilor ai binevoit a le descoperi ca in lume lucreaza voia lui Dumnezeu, buna, bineplacuta si desavarsita, care depasaste orice minte. Cauta spre noi, Nascatoare de Dumnezeu atotlaudata si cu lumina adevarului lumineaza-ne, mangaie-ne ca o Maica, pe calea cea dreapta ne calauzeste, ca astfel sa-ti strigam, cei ce ne rugam tie:

Bucura-Te, ceea ce pe Hristos, puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeuo ai nascut;
Bucura-Te, ceea ce pe Dumnezeucu cu omul L-ai unit;
Bucura-Te, ceea ce sufletele noastre cu lumina mintii le luminezi;
Bucura-Te, vas negrait al slavei lui Dumnezeu;
Bucura-Te, incepatoare a cinstirii sfintelor icoane;
Bucura-Te, datatoarea comorilor duhovnicesti;
Bucura-Te, ceea ce sfintelor tale icoane har le daruiesti;
Bucura-Te, caci privind la icoanele tale, tie ne inchinam;
Bucura-Te, ceea ce prin sfintele tale icoane intregii lumi vindecari daruiesti;
Bucura-Te, ceea ce mintile si inimile noastre la cer le ridici;
Bucura-Te, ceea ce intreaga zidire cu raza harului tau ai luminat;
Bucura-Te, ceea ce impreuna cu Fiul tau Dumnezeu de-a pururi imparatesti;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 3:

Adumbriti fiind de puterea harului, niste crestini evlaviosi in cetatea Nazaretului au ajuns si acolo casa Nascatoarei de Dumnezeu au aflat, unde Preacurata s-a nascut si binevestirea arhanghelului a primit, si au mutat Sfanta Casa in pamantul Italiei, in orasul Loreto. Pana in zilele noastre, in catul de sus al Sfintei case icoana Nascatoarei de Dumnezeu, din lemn faurita, se pastreaza, pe care cerestile puteri ingeresti nevazut o inconjoara si cu cucernicie o cinstesc, cu bucurie cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Milostivire de maica avand spre tot neamul crestinesc, toate colturile lumii le chemi la mantuire, Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, de aceea in casa ta felurite neamuri din multe tari sosesc si in fata icoanei tale isi marturisesc pacatele. De aceea, de la rasarit si pana la apus icoana ta se slaveste si credinciosii izbaviti de boli, de dureri si de necazuri multumire iti aduc, strigand catre tine:

Bucura-Te, casa pe care Intelepciunea lui Dumnezeu Siesi si-a zidit;
Bucura-Te, cetate dumnezeiasca, ce din mica cetate a Nazaretului ai venit;
Bucura-Te, ceea ce prin nasterea ta casa lui Dumnezeu ai luminat;
Bucura-Te, Prunca, mai inalta decat Sfanta Sfintelor;
Bucura-Te, ceea ce cu dumnezeiescul Prunc De-dinainte-de-veci in Nazaret ai sosit;
Bucura-Te, ceea ce tainei mantuirii neamului omenesc ai slujit;
Bucura-Te, scara, pe care de la pamnat la cer ne suim;
Bucura-Te, minunat acoperamantal intregii lumi;
Bucura-Te, caci cu credinta preacuratului tau chip zugravit ne inchinam;
Bucura-Te, caci de la el daruri pline de har pentru mantuirea sufletelor noastre luam;
Bucura-Te, ceea ce semne minunate prin icoanele tale savarsesti;
Bucura-Te, puternica aparatoare a neamului crestinesc;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 4:

Un oare care zugrav de urgia unei boli cumplite fiind stapanit si la tulburarea mintii ajungand, de la doctorii pamantesti nici un folos nu a aflat. Atunci Preacurata Nascatoare bolnavului i s-a aratat si sa-i zugraveasca icoana, care sfinteste casa ei din orasul Loreto i-a poruncit. Acestea implinind, zugravul s-a vindecat si, din acea zi, icoana pictata "Sporirea mintii" o numit-o, cantand in fata ei cantare de lauda lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul 4:

Crestinii din tara Rusiei auzind ca, spre bucuria si mangaierea lor, Preacurata Nascatoare sa le dea icoana sa numita "Sporirea mintii" a binevoit, cu multe chipuri ale ei bisericile si casele si-au impodobit, de la care multime de semne negraite si minuni din belsug se savarseau pentru toti cei ce cu credinta se apropiau si ii cantau Preabinecuvantatei Nascatoare asa:

Bucura-Te, ceea ce cinstita icoana a chipului tau spre mangaiere si sfintire ne-ai daruit;
Bucura-Te, ceea ce durerile sufletesti si trupesti cu icoana ta grabnic le tamaduiesti;
Bucura-Te, ceea ce pamantul Rusiei cu acoperamantul milostivirii tale l-ai adumbrit;
Bucura-Te, ceea ce pe iubitorii si cinstitorii icoanei tale de toate necazurile ii izbavesti;
Bucura-Te, ceea ce in chip nevazut, impreua cu sfintele tale icoane, in casele noastre patrunzi;
Bucura-Te, ceea ce binecuvantare si bucurie astfel ne daruiesti;
Bucura-Te, ceea ce pe cei parasiti de doctori in preaputernicile tale brate ii primesti;
Bucura-Te, vindecatoare a celor ce mintile, din pricina bolii, si-au ratacit;
Bucura-Te, nadejdea celor fara de nadejde;
Bucura-Te, luminarea cugetelor noastre;
Bucura-Te, oglinda curata a cunostintei adevarului;
Bucura-Te, caci de la rasarit pana la apus numele tau se fericeste;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 5:

Asemeni unei stele calauzite de Dumnezeu s-a aratat icoana ta, Maica a Domnului: tara Rusie si orasele ei le sfinteste, pe cei aflati in intunericul nestintei cu lumina cunostintei dumnezeiesti ii lumineaza, mintea noastra cea intunecata de pacate o limpezesti, pe cei rataciti pe calea poruncilor Fiului tau si Dumnezeu ii indruma, Caruia spre multumire Ii cantam: Aliluia!


Icosul 5:

Vazand comoara dumnezeiasca, icoana minunata a Maicii Domnului, catre aceasta cu sarguinta sa alergam, pentru ca in neputinte vindecare, in mahniri mangaiere, innecazuri izbavire sa primim si cu bucuie sa-i cantam Aparatoarei noastre:

Bucura-Te, ceea ce cu ivirea icoanei tale pe credinciosi i-ai luminat;
Bucura-Te, caci prin tine Soarele Dreptatii, Dumnezeul nostru in intuneric a stralucit;
Bucura-Te, Maica a Luminii Mintii, care au harul intreaga lume ai luminat-o;
Bucura-Te, ceea ce cu zorile harului ne inteleptesti;
Bucura-Te, ceea ce cu lumina ta intunericul nestintei noastre il risipesti;
Bucura-Te, Fecioara, caci prin tine lumina cunostintei dumnezeiesti tuturor le-a stralucit;
Bucura-Te, candela nestinsa, ceea ce flacara credintei o aprinzi;
Bucura-Te, ceea ce calea virtutilor o deslusesti;
Bucura-Te, izvorul sfinteniei;
Bucura-Te, puternica noastra Aparatoare de necazuri si de urgii;
Bucura-Te, faclie neostoita a iubirii dumnezeiesti;
Bucura-Te, ceea ce prin stralucirea minunilor tale primavara mantuirii o binevestesti;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 6:

Intreaga lume propovaduieste milostivirea ta, o, Maica a Domnului nostru, caci in toate orasele si satele de pe pamantul Rusiei icoana ta, cea numita "Sporirea mintii" cu raze de minuni straluceste, luminand sufletele noastre cu lumina harului dumnezeiesc si indemnandu-ne sa-I cantam lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslavit: Aliluia!


Icosul 6:

Stralucit-a in cinstita ta icoana, Preacurata, lumina mantuirii celor rataciti in bezna pacatelor si a patimilor si toti cei ce cu credinta si evlavie se roaga in fata ei grabnic ajutor primesc. Intunecimea mintilor noastre cu lumina ta risipeste-o, Atotlaudata, si da-le sa vada lumina cea adevarata tuturor celor ce cu dragoste iti canta asa:

Bucura-Te, stea neapusa, ceea ce Soarele dreptatii in lume l-ai adus;
Bucura-Te, Maica Luminii celei adevarate, care lumineaza sufletele credinciosilor;
Bucura-Te, povatuitoarea invataturii celei pline de har;
Bucura-Te, ceea ce cu luminosul tau acoperamant mintea noastra tulbura o luminezi;
Bucura-Te, zare neinserata, ce risipesti picla pacatelor noastre;
Bucura-Te, ceea ce ne izbavesti de intuneric si de vesnicele cazne;
Bucura-Te, ceea ce de cursele vramasilor ne slobozesti;
Bucura-Te, ceea ce nebunia lumii acesteia o biruiesti;
Bucura-Te, doborarea invataturilor stricatoare de suflet;
Bucura-Te, daruitoarea invataturilor folositoare;
Bucura-Te, ceea ce mangaiere cu icoana ta ne daruiesti;
Bucura-Te, ceea ce cu lumina bucuriei sufletele ni le intaresti;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 7:

Vrand ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina, preamilostivul Dumnezeu si Ziditorul nostru i-a daruit Maicii Sale pentru noi icoana "Sporirea mintii", pentru ca toti cei ce cu credinta se roaga in fata ei, sa primeasca puterea cuvantului, minte si intelepciune si in linistea cugetului lor sa-I cante Domnului sa Imparatului nostru: Aliluia!


Icosul 7:

Noi si preaslavite minuni credinciosilor le descoperi, Maica a lui Dumnezeu, prin sfanta ta icoana: cu puterea harului lui Hristos pe cei cu mintea tulburata ii luminezi, de nebunie ne feresti, slabiciunile le intremezi si tuturor ce alearga la tamaduitoarea ta icoana grabnica vindecare le daruiesti, indemnandu-i sati cante:

Bucura-Te, ceea ce ne scoti din adancul nestintei;
Bucura-Te, ceea ce mintea multora o luminezi;
Bucura-Te, ceea ce cuvantul intelepciunii celor ce il cer, il daruiesti;
Bucura-Te, ceea ce mintile celor fara de minte le intregesti;
Bucura-Te, izgonitoarea cugetelor pacatoase;
Bucura-Te, imblanzitoarea inimilor invartosate;
Bucura-Te, ceea ce mintea spre Dumnezeu ne-o inalti;
Bucura-Te, inteleptitoarea neinteleptilor;
Bucura-Te, povatuitoarea noastra spre evlavie;
Bucura-Te, ceea ce rugaciunile binecredinciosilor spre Fiul tau si Dumnezeu le aduci;
Bucura-Te, ceea ce insati neincetat pentru noi toti te rogi la Prestotul Atottiitorului;
Bucura-Te, ceea ce vesnica bucurie ne-o harazesti;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 8:

Nespus este a privi la icoana ta pe lemn zugravita, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, care, cu dumnezeiasca ta putere, duhurile intunericului le risipesti si celor slabi la minte si cu greutate la invatatura minte le daruiesti. Si noi, cei ce pierim in pacate, cu lacrimi te rugam, izbaveste-ne de dusmanii vazuti si nevazuti, de intunericul nechibzuinte, pentru ca intodeauna sa-I cantam Domnului si Mantuitorului nostru: Aliluia!


Icosul 8:

Tot pamantul Rusiei este plin, ca de niste astri luminati de Dumnezeu, de facatoarele de minuniale tale icoane, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, printre care si icoana "Sporirea mintii", care cu har straluceste si inimile noastre inghetate cu semnele milostivirii tale fata de noi, pacatosii, le incalzeste. Pentru aceasta in fata sfant chipului tau genunchii plecandu-ne, tie iti cantam, Preacurata, asa:

Bucura-Te, ceea ce necazurile noastre in bucurii le prefaci;
Bucura-Te, ceea ce de sagetile aprinse ale vicleanului ne ocrotesti;
Bucura-Te, invatatoarea pruncilor si pazitoarea lor cea plina de har;
Bucura-Te, Ocrotitorea si Calauzitoarea preainteleapta a tineretii;
Bucura-Te, ceea ce copiilor cu greutati la invatatura minte le daruiesti;
Bucura-Te, ceea ce strici cursele vradmasilor;
Bucura-Te, ceea ce luminezi cugetele credinciosilor;
Bucura-Te, ceea ce-i rusinezi pe necredinciosi;
Bucura-Te, vindecatoarea celor stapaniti de intunecarea mintii;
Bucura-Te, ca harul icoanei tale alunga pe demoni;
Bucura-Te, Maica milostivirii si a bunatatilor;
Bucura-Te, nadejdea mantuirii noastre;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 9:

Toate fintele ingeresti tie cu evlavie iti slujesc, o, Craiasa a cerului si a pamantului, neamul omenesc lauda iti aduce si sfsanta ta icoana o cinsteste, pe care spre bucurie si mangaiere ne-ai daruit-o. Invata-ne, Preabuna, cu vrednicie sa te slavim si Mantuitorului lumii, Celui din tine nascut sa-I cantam: Aliluia!


Icosul 9:

Ritorii Omenesti nu se pricep a cunoste taina slujirii tale neamului crestinesc, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, nici nu pot intelege puterea minunata de la icoanele tale izvorata pentru toata trebuinta sufleteasca si trupeasca a oamenilor. Iar noi, crestinii drept slavitori, cu lacrimi de bucurie in ochi in fata sfintei tale icoane stand, te slavim, Fecioara plina dee har, si graim:

Bucura-Te, bucuria ingerilor;
Bucura-Te, cea careia arhanghelii i se inchina;
Bucura-Te, ceea ce heruvimi in vazduh esti intmpinata ;
Bucura-Te, cea careia lauda ii aduc serafimii;
Bucura-Te, podoaba stralucitoare a Bisericii ceresti si pamantesti;
Bucura-Te, ceea ce esti mai inalta decat toate puterile ceresti;
Bucura-Te, ceea ce esti cinstita de ostirile ceresti;
Bucura-Te, slava tuturor pamantenilor;
Bucura-Te, ceea ce mintile noatre cu icoana ta spre Cel Preainalt le ridici;
Bucura-Te, Calauzitoarea noastra spre Patria cereasca;
Bucura-Te, ceea ce cu lumina sufletului tau tot pamantul il imbratisezi;
Bucura-Te, ceea ce in fata Crucii Fiului Tau pe toti ne-ai infiat;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 10:

Dorind sa mantuiasca lumea de nebunie si de amagirea vrajmasului, Domnul Cel iubitor e oameni ne-a daruit minunata ta icoana, Nascatoare de Dumnezeu. In fata ei cei tulburati la minte se tamaduiesc, cei chinuiti de demoni se izbavesc, suferinzii mangaiere si bucurie dobandesc. Pentru aceasta slavind pe Dumnezeu, Cel ce astfel de milostiviri ne daruieste, sa-I cantam cantare de multumire: Aliluia!


Icosul 10:

Zid nebiruit si Acoperamant fii noua, Preacurata, impotriva navalirii vrajmasilor vazuti si nevazuti, ocrotindu-ne de orice boala si napasta. Pentru aceasta, cu credinta cazand la icoana ta "Sporirea mintii", pentru haric ajutor si tamaduirea tuturor neputintelor trupesti si sufletesti, cu bucurie iti cantam asa:

Bucura-Te, Pazitoare noastra de caile pierzarii;
Bucura-Te, indrumatoarea credinciosilor spre tot lucrul cel adevarat;
Bucura-Te, izgonitoarea duhului bolii si al leneviei ;
Bucura-Te, dobandirea duhului intelepciuni si al puterii;
Bucura-Te, ceea ce pe vrajmasii cu puterea lui Dumnezeu ii rusinezi;
Bucura-Te, ceea ce destrami sfaturile necinstitorului;
Bucura-Te, ceea ce sanatate demonizatilor le daruiesti;
Bucura-Te, tamaduitoara cumplitelor neputinte;
Bucura-Te, izbavitoarea noastra de moarte duhovniceasca;
Bucura-Te, ceea ce cu lacrimile tale pacatele noastre le curatesti;
Bucura-Te, ceea ce cu bucurie duhovniceasca in chip minunat ne indestulezi;
Bucura-Te, ceea ce in veacul viitor vesnic bucurii ne harazesti;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 11:

Cantare de multumire iti aducem in fata preacinstitului tau chip, o, Preacurata, pentru negraita ta milostivire catre noi si ne rugam, Ceea ce esti plina de har: pazeste mintile si inimile noastre de invataturile stricatoare, de necredinta si de superstitii, apara tara Rusiei de toata neoranduiala iscata in patria noatra de potrivnicii credintei si invredniceste-ne cu inima curata sa-L slavim pe ziditorul nostru cantand-i cantarea: Aliluia!


Icosul 11:

Ca pe o faclie purtatoare de lumina vedem icoana ta, Maica a Domnului, cu stralucirea minunilor tale pamanul nostru luminandu-l, pe calea mantuirii indrumandu-ne si inimile noastra catre tine, Preacurata cu dragoste aprinzandu-le. Iar noi, cunoscand puterea harului tau, cu cantari de bucurie te proslavim asa:

Bucura-Te, ceea ce il intreci cu intelepciunea pe Solomon;
Bucura-Te, ceea ce ascunsele taine dumnezeiesti le descoperi credinciosilor;
Bucura-Te, ceea ce pe neintelepti preaintelepti ii arati;
Bucura-Te, fulger, ce luminezi sufletele;
Bucura-Te, ceea ce rusinezi intelepciunea desarta a veacului acestuia;
Bucura-Te, ceea ce in ceasul descumpanirii gandul cel bun in inima ni-l daruiesti;
Bucura-Te, descoperirea intelepciunii si bunatatii lui Dumnezeu;
Bucura-Te, frumusetea lumii de sus;
Bucura-Te, ceea ce minunata ta icoana ca pe un dar ceresc ne-ai descoperit;
Bucura-Te, izvorul bucuriei neincetate;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 12:

O, Preabuna, cere pentru noi harul dumnezeiesc de la fiul tau si Dumnezeu, intinde-ne o mana de ajutor, ca sa nu murim nepocaiti; cu iubirea ta incalzeste-ne, curateste mintile npoatre de gandurile pacatoase, limpezeste ochii inimii noastre ca sa vada calea mantuirii si invredniceste-ne ca si in viata aceasta si in Imparatia cereasca sa-i cantam Ziditorului si facatorului nostrui: Aliluia!


Icosul 12:

Cantand minunile tale prin icoana ta savarsite , pe tine te laudam, Craiasa, te slavim , ceea ce cu adevarat esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita, fara de asemanare decat serafimii. Cauta din cer catre cei ce stau in fata sfintei tale icoane si harul tau trimite-ne noua, izbaveste de tot necazul si ispitele vrajmasilor pe cei ce te canta pe tine ca pe Aparatoare, si Ocrotitoarea noastra, asa:

Bucura-Te, ceea ce cu rugaciunile tale intreaga lume o mantuiesti;
Bucura-Te, mangaierea amarnicului veac de acum;
Bucura-Te, Maica Luminii, cea ce cu lumina curatiei tale pe toti ii luminezi;
Bucura-Te, ceea ce ne descoperi tainele voii lui Dumnezeu;
Bucura-Te, ceea ce pamantul Rusiei ca mostenire ti l-ai ales;
Bucura-Te, ceea ce cu icoanele tale facatoare de minuni pamantul Rusiei ai binecuvantat;
Bucura-Te, ceea ce in chip minunat prin icoana ta in chip nevazut ne acoperi

Bucura-Te, ceea ce bucurie harica versi in inimile iubitorilor de Dumnezeu;

Bucura-Te, ceea ce usile milostivirii dumnezeiesti cu mijlocirea ta le deschizi.
Bucura-Te, ceea ce darurile Sfantului Duh ne ajuti a le dobandi;
Bucura-Te, una curata si binecuvantata intre femei;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

Maica Atotlaudata a Luminii Peste-tot-fiitoare si a Parintelui Intelepciunii, Tu esti lumina mahnitilor, sporirea mintii si bucuria inimilor noastre; auzi-ne pe noi si primeste rugaciunea noastra, a pacatosilor, intelepteste-ne pe noi, neinteleptii si povatuieste-ne sa cantam si sa ne rugam in fata icoanei Tale, "Sporirea mintii" numita. Nu inceta a Te ruga pentru noi, nevrednicii robii Tai, cei ce Te slavim si Fiului Tau si Dumnezeu Ii cantam: Aliluia!


Apoi se zice iarasi Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Imparatesei cerului si a pamantului, celei ce intregii lumi vindecarea duhovniceasca ii daruieste, cantare de multumire ii aducem pentru comoara dumnezeiasca ce ne-a daruit-o, facatoarea de minuni a ei icoana, numita "Sporirea mintii", cu care ingraditi fiind, cu luminoasa bucurie slavim si cu dragoste glasuim: Bucura-te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


si Icosul 1:

Ingerul vestitor in cetatea Nazaret a fost trimis catre Preacurata Prunca Maria, ca sa-i graiasca: Bucura-Te! Iar Preacurata, auzind a arhanghelului buna vestire, in smerenia inimii ei, asa i-a raspuns: Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau. Atunci Dumnezeu-Cuvantul in pantecele ei S-a intrupat. Iar noi, pacatosii, pe Maica lui Hristos Dumnezeul nostru cu evlavie cinstind-o, asa cum ingerul ne-a invatat, cu smerenie sa-i cantam Celei pline de har:

Bucura-Te, ceea ce esti binecuvantata intre femei;
Bucura-Te, ceea ce de la Domnul har ai aflat;
Bucura-Te, cea adumbrita de puterea Celui Preainalt ;
Bucura-Te, ceea ce de Duhul Sfant ai fost sfintita;
Bucura-Te, roaba credincioasa a Domnului;
Bucura-Te, Prunca de Dumnezeu aleasa;
Bucura-Te, ceea ce pe Mantuitorul lumii ai nascut;
Bucura-Te, Maica Luminii, ceea ce pe toti ii luminezi;
Bucura-Te, ceea ce intreci mintea celor intelepti;
Bucura-Te, ceea ce rosturile credinciosilor le deslusesti;
Bucura-Te, Imparateasa cerului si a pamantului;
Bucura-Te, ca pe tine te fericesc toate neamurile;
Bucura-Te, Craiasa preamilostiva, ceea ce minte si intelepciune credinciosilor tai le daruiesti!


Dupa aceea zicem aceasta:

Rugăciune

Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, casa pe care Intelepciunea lui Dumnezeu Siesi Si-a zidit-o, datatoarea darurilor duhovnicesti, ceea ce de la cele lumesti la cele dinainte de lume mintea noastra o inalti si pe toti la cunostiinta intelepciunii ii ridici! Primeste aceasta cantare de rugaciune de la noi, nevrednicii robii Tai, care cu credinta si cu smerenie ne inchinam in fata Preacinstitei Tale icoane! Indupleca-L pe Fiul Tau si Dumnezeul nostru sa le de-a mai marilor nostri intelepciune si putere, judecatorilor dreptate si necautare la fata omului, pastorilor intelepciune duhovniceasca, ravna si buna paza a sufletelor noastre, invatatorilor smerita intelepciune, fiilor ascultare si noua tuturor Duhul chibzuintei si al evlaviei, duhul smereniei si al blandetii, duhul curatiei si al adevarului. Si acum, maica prealaudata, da-ne buna sporire a mintii, pe cei aflati in vrajba si in dezbinare impaca-i, uneste-i si pune intre ei o legatura de iubire nedespartita, pe cei rataciti din nesocotinta intoarce-i spre lumina adevarului lui Hristos, povatuieste-i frica de Dumnezeu, infranarea si harnicia, da-le cuvantul intelepciunii si cunostiinte folositoare de suflet celor ce le cer, lumineaza-ne cu bucuria cea nepieritoare, Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita decat Serafimii. Iar noi, vazand faptele minunate si preachibzuita intelepciune a lui Dumnezeu in lume si in viata noastra, sa ne instrainam de desertaciunea pamanteasca si de prisositoarele griji lumesti si sa ne ridicam mintile si inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea si ajutorul Tau, lauda, multumire si inchinare pentru toate sa-i aducem Intreit Slavitului Dumnezeu si Ziditorul tuturor, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!


Scurt istoric al ICOANEI FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI "SPORIREA MINŢII"
(Ziua prăznuirii: 15/28 AUGUST stil nou)

Icoana a fost descoperita in Rusia, in catedrala Schimbarii la Fata (Spaso-Preobrajensk) din orasul Ribinsk, gubernia Iaroslavului.

Aparitia acestei icoane se datoreaza credintei ortodocsilor in darul Maicii Domnului de a fi mijlocitoare in fata Fiului ei si Dumnezeu pentru a darui oamenilor binefaceri duhovnicesti si trupesti, printre care luminarea mintii si a inimii cu adevarul dumnezeiesc. Oamenii obisnuiesc sa se roage la aceasta icoana pentru luminarea mintii la scoala, pentru reusita si spor la invatatura si la examene. Parintii care descopera la copiii lor o slabiciune a mintii in deprinderea stiintei de carte si a invataturii incepatoare a credintei alearga la aceasta icoana, pentru a se ruga Preasfintei Nascatoare si dumnezeiescul sau Fiu Iisus Hristos, pentru inteleptirea, dreapta socotinta si sporirea mintii copiilor lor.

DESCOPERIREA ICOANEI

Maica Domnului si Pruncul Iisus sunt zugraviti in picioare, avnd trupurile in intregime infasurate sub aceeasi mantie, pe fundalul unui cer de noapte instelat. Capetele lor, acoperite cu coroane de aur, ies din partea de sus a unui trunchi de con, reprezentnd mantia care-i infasoara laolalta. Aceasta este decorata cu diverse ornamente (sub forma de cruce, de floare); pe ea pot fi cusute broderii si aplicate pietre (semi)pretioase si perle. Pruncul Iisus face gestul binecuvntarii cu mna dreapta. Pe partile laterale sunt zugraviti cte doi ingeri stnd in picioare sau ingenunchiati pe nori, care tin in mini cte o lumnare aprinsa. Deasupra capetelor Maicii Domnului si a Pruncului Iisus sunt zugraviti trei heruvimi, iar sub picioarele lor, adica sub partea de jos a mantiei, un heruvim cu aripile larg deschise.

de aici si de AICI

email

jurnalulanei@yahoo.com

Friday Flowers

In fiecare zi de vineri, bloggerii posteaza pe blogul lor o fotografie proprie cu buchete sau doar o singura floare. Cu siguranta "este voie" sa scrii si ceva pe langa aceasta fotografie, insa nu obligatoriu.

=Un trandafir in curtea Bisericii=

Daca doriti sa participati (oricine are un blog poate participa), copiati in postarea "Friday Flowers" de pe blogul vostru codul HTML

<a target="_blank" href=" http://jurnalulanei.blogspot.com/2009/08/ce-este-friday-flowers.html "> <img border="0" src=" http://i303.photobucket.com/albums/nn155/adrianaAnaa/bannerf.jpg " /></a>

al banner-ului apoi lasati numele vostru si un link catre postarea voastra AICI:

Powered by MckLinky
You are next...



Multumesc !

Melodia pentru participanti este :



Ana

Traditia "fanuro-pitelor" - prajituri daruite in amintirea mamei Sf Fanurie

Fanuropitele se împart şi astăzi, pentru sufletul mamei lui Fanurie

Ocrotitor al preoţilor şi ajutător la descoperirea obiectelor şi animalelor pierdute, Sfântul Fanurie, pomenit în sinaxarele ortodoxe actuale la 27 august, nu era cunoscut până în sec. XVI. Martirologiile şi sinaxarele din vechime nu îl aminteau. Însă o descoperire din anul 1500 l-a adus în atenţia credincioşilor.

În timpul unor lucrări de renovare a zidurilor cetăţii Rhodos, muncitorii musulmani au dezgropat ruinele unei biserici străvechi. Sub pietre se aflau mai multe icoane. Muncitorii le-au analizat, observând că una singură e ca nouă, aparent proaspăt pictată. Nefiind însă interesaţi de Icoane, ei le-au abandonat la locul descoperirii. Câţiva călugări aflaţi în preajmă, observându-le, au pândit până când muncitorii s-au depărtat şi au recuperat Icoana cea minunat păstrată. În ea era înfăţişat un Sfânt tânăr, cu o cruce având deasupra o lumânare, numit „Fanurie”, după cum scria pe Icoană. De asemenea, Icoana cuprindea 12 scene din viaţa acestuia, încununată cu martiriu.

Icoana a ajuns în biserica restaurată, iar Sfântul a devenit în scurt timp cunoscut, prin minunile săvârşite, îndeosebi in aflarea unor lucruri pierdute.
Singurele manuscrise existente, găsite ulterior, în legătură cu acest Sfânt „nou apărut” în Rhodos, sunt: unul transcris în „Acta Sanctorum”, datând din 1452, şi un altul din 1600-1640. Ambele descriu o minune a Sfântului Fanurie din Rhodos, cu eliberarea a trei preoţi capturaţi de turci. Sfântul li s-a arătat în vis musulmanilor, poruncindu-le să-i elibereze pe creştinii sfinţiţi.

Deşi nicio scriere nu precizează nimic în legătură cu mama Sfântului Fanurie, există o puternică tradiţie în Grecia şi Cipru, legată de „fanuropite”, prăjiturile Sfântului Fanurie, care se dau de pomană pentru sufletul mamei acestuia. Se spune că mama lui era o femeie plină de păcate, care nu a vrut să se pocăiască până la moarte. În timpul martiriului, Sfântul Fanurie s-a rugat ca „oricine se roagă pentru mântuirea mamei lui Fanurie să fie ajutat”. Prăjiturile se pot face oricând în timpul anului, dar în mod deosebit se coc în ziua de 26 august, fiind aduse apoi la vecernia dinaintea Sfintei Liturghii din data de 27 august, unde sunt binecuvântate şi apoi împărţite. Cei care le oferă, rostesc rugăciuni „pentru mama lui Fanurie”.

Cu toate că s-a încercat stoparea acestei tradiţii a fanuropitelor, ea a fost mai puternică. Chiar şi grecii din diaspora, în ziua de 26 august, pregătesc fanuro-pite, după diverse reţete. Toate conţin ulei de măsline şi scorţişoară.


Iată două asemenea reţete, chiar din Grecia, mai raspandite:

Reţeta 1 - prăjitura lui Fanurie:
(pt 24 prăjituri)

3 căni făină
1 cană zahăr
¾ de cană ulei de măsline
½ de cană suc de portocale
½ de cană brandy
½ de cană stafide sau miez de nucă măcinat
1 linguriţă scorţişoară
1 linguriţă cuişoară praf
Praf de copt

Toate ingredientele se mixează. Se unge o tavă cu ulei de măsline şi puţin zahăr şi făină.
Se toarnă întreaga compoziţie, care se va tăia ulterior. Se coace la foc mijlociu aproximativ o oră.


Fanuropita 2

O cană de zahăr
O cană de ulei de măsline
2 căni suc de portocale
¾ de cană stafide
¾ de cană alune măcinate
Bicarbonat
Vanilie
4 căni făină

Zahărul şi uleiul se amestecă până devin ca o cremă. Bicarbonatul se dizolvă în sucul de portocale şi se adaugă treptat la amestecul de zahăr şi ulei. După ce se amestecă şi celelalte ingrediente, se toarnă compoziţia în tavă unsă, dându-se la cuptor pentru 45-50 min. Se taie în pătrate şi nu se servesc decât după binecuvântare la biserică.

Credincioşii greci au mare evlavie către Sfântul Fanurie, în cinstea căruia au ridicat mai multe biserici. În orice situaţie de pierdere a unui obiect, ei se roagă Sfântului, şi în scurt timp află obiectul respectiv.

Această cinstire s-a extins în toate Bisericile Ortodoxe, deşi viaţa în amănunt a Sfântului Mucenic Fanurie a rămas necunoscută. Icoana aflată şi minunile sale au „glăsuit” mai mult decât orice document.


teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe

sursa

cititi si AICI

RUGACIUNE

Catre tine, Sfinte Mucenice Fanurie, inltandu-ne gandurile, noi pacatosii cu umilinta si cu caldura te rugam: cauta dintru inaltimea cea plina de slava a cerurilor, unde, prin viata ta Sfanta si prin chinurile tale mucenicesti pentru Hristos, ti-ai dobandit salasluire vesnica, si te milostiveste de suferintele, durerile, patimirile, necazurile, amaraciunile si stramtorile noastre. Si te roaga cu indrazneala pe care ai agonisit-o, catre Stapanul tau ceresc si Dumnezeul nostru, sa ne ierte pacatele pe care cu stiinta si cu nestiinta, pururea, ca niste robi nevrednici savarsim, si sa nu se manie pe noi pana in sfarsit, pentru putinatatea dragostei noastre fata de El si fata de aproapele nostru; ci sa fie pururea plin de milostivire fata de noi si sa indeparteze de la noi toata suferinta si durerea, toate patimile si necazurile, toate amaraciunile si stramtorile, zidind in noi cuget curat, ca sa putem rupe cu viata noastra de pacat de pana acum, si privind la ceruri, sa ne inflacaram de dorul de a deveni si noi bineplacuti lui Dumnezeu. Asa, Sfinte Mucenice Fanurie, fii povatuitorul si indrumatorul nostru pe cararile cele necunoscute ale vietii, pentru ca urmand pilda credintei si a dragostei tale fata de Hristos, sa ne invrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni si binecuvantarea Marelui nostru Dumnezeu; si trecand dintru aceasta viata pamanteasca, sa ne bucuram, laolalta cu tine si cu toti cei bineplacuti din veac ai Domnlui, de imparatia cea nesfarsita a cerurilor si de partea celor drepti, ca impreuna cu toti si inconjurati de cerestii ingeri, sa aducem slava, cinste si inchinaciune lui Dumnezeu Celui slavit in Treime, in vecii vecilor.
Amin!


Acatistul Sf Mare Mc Fanurie - Marian Moise
Asculta mai multe audio Muzica

Ana

Schitul Bran - O mana de ajutor pentru pacea din sufletul tau!

Situat intre munti, in localitatea, Simon-Bran, Schitul Bran a fost incredintat spre ingrijire unui sobor format din doua maicute si un preot slujitor, toti tineri iubitori de Dumnezeu si de frumos.

Cu resurse materiale putine insa cu rugaciune neincetata, au inceput renovarea Schitului Bran si construirea unui corp de 9 chilii si o bisericuta de iarna, pregatind locas pentru alte cateva suflete ce vor veni sa petreaca viata in monahism.

ACUM resursele s-au terminat si vietuitorii Schitului au nevoie de noi pentru a duce la bun sfarsit lucrarea ce au inceput.

Cum putem ajuta?

O donatie cat de mica poate fi de mare importanta

Materiale de constructii pentru finisaje interioare

Mobilier pentru chilii

Instalatii termice

Instalatii sanitare

Instalatii electrice

Cui ne putem adresa?

Direct la tel:+40724828095- Maica Taisia, Stareta Schitului

Donatii in contul Schitului Bran:

RO09BRDE080SV29838890800(ron)

La fata locului: Schitul Bran, localitatea Simon - Bran, nr 280B, cod 507020(soseaua Brasov- Pitesti)

Din putin sa daruiesti putin inseamna intotdeauna mult.

Preschimba ajutorul tau in liniste pentru sufletul tau!!!

Rugaciunea rostita cu gura

Imi propun mereu mai mult,mai bine, mai cu traiere,mai cu atentie,dar oare ce "iese" din toate intentiile mele?

O minte trufasa si lenesa ar zice ca e ok totul din moment ce mi se implinesc dorintele, asa-i? Si, bineinteles ca vrajmasul nu sta degeaba, ba chiar ma indeamna sa zic asa, ca mai sus.

Dar nu e asa , mi se implinesc dorintele si cererile mele pentru ca Domnul e bun, si probabil ca ( iar un gand trufas) nu cer rele.

Greu am invatat sa nu mai cer concert si imperativ : "Doamne, da-mi asta ca vreau si eu sa am!"

Si chiar si acum, mai am scapari, doar ca apoi imi dau seama ca iar o iau pe aratura, si revin: " Daca nu e bine ce-Ti cer, nu-mi da! " . Si ma intorc, cu greu, la "faca-se voia Ta!"

Un lucru stiu si pot sa zic sigur: niciodata nu am invidiat pe nimeni, si nu inteleg eu de ce sunt invidiata?

Motive de genul : "ce relatie extraordinara ai cu mama ta", "cum de te iubeste asta asa frumos?", "ce bine ca are cine sa te ajute la menaj", "ce bine ca si profesional are cine sa te ajute", "ce noroc ca ai fost acolo, ca ai vazut si aia, ca nu ai familie si copii sa te tina in loc, ca esti titulara, hmmm ai si grade"!!!

Si chiar m-am saturat, si nu pricep cum de poate cineva sa-ti zica in fata asa vorbe... oare nu -si imagineaza ca dor? Mai ales ca nu vin de la straini, ci de la oameni apropiati, pe care ii iubesc, si in relatie cu care am pus suflet. Culmea e ca nu pot sa nu ii mai iubesc pentru ca zic cuvinte de invidie, dar nici bine nu imi cade..."

Si cu ganduri asa imprastiate si trufase si chiar triste, am dat peste acest articol care mi-a placut asa de mult ca nu puteam sa il trec cu vederea. Ce frumos si ce adevarat spune Parintele! Oare voi trece de rugaciunea rostita cu gura?

*********************************************************************************

Gura poate rosti si psalmi, si acatiste, si canoane, si poate rosti si aceasta rugaciune scurta. Insa cand rostesti cu gura, adeseori mintea poate rataci pe coclauri. De aceea, este bine sa ne concentram, sa facem un efort. Daca nu reusim cateodata, putem repeta rugaciunea. Repetand, sa ne caim pentru aceasta ratacire a mintii si sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa ne adunam mintea in noi insine, orice rugaciune am face. De pilda, psalmi - psalmii sunt foarte frumosi, foarte puternici; Paraclisul Maicii Domnului, Canonul Blandului Pastor, Canonul de poca­inta si alte canoane ale Bisericii.

Daca am avea mintea concen­trata spre fiecare cuvant al lor, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru ca mintea rataceste, dupa ce ne rugam suntem aceiasi oameni ca si inainte de a ne ruga, nu se intampla nimic inlauntrul nostru.

Ma uit in biserica la noi: se fac rugaciuni, se face Sfanta Liturghie - care e cea mai mare rugaciune a Bisericii - se tine un cuvant despre rugaciune sau despre altceva, insa dupa ce a incetat slujba, se face harmalaie in biserica. Fiecare vorbeste cu totul altceva decat cuvantul sau rugaciunea spusa, dovada ca n-a ramas aproape nimic in mintea si in inima celor care au ascultat, pentru ca au fost mereu distrati, risipiti.

De aceea, e nevoie in rugaciunile noastre spuse cu glas tare sau in taina sau in soapta sa fim concentrati la fiecare cuvant; daca nu reusim sa fim atenti, repetam rugaciunea de cate ori e nevoie. N-are raspuns din partea lui Dumnezeu rugaciunea spusa numai cu buzele. Despre rugaciunea spusa fara de atentie, Mantuitorul spune: "Ma cinstiti numai cu buzele, iar cu inima fiind departe de Mine."

Scopul rugaciunii, si al rugaciunii lui Iisus in special, este sa ne conduca spre centrul fiintei noastre, spre locul unde Dumnezeu e ascuns in noi. Domnul Hristos ne spune ca Imparatia lui Dumnezeu e inlauntrul nostru, la fel si Sfantul Pavel: "Voi sunteti temple ale Duhului Sfant" (I Cor. 3, 16).

In noi locuieste Duhul Sfant; imparatia lui Dumnezeu e in noi. Aici chemam pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe ceilalti sfinti invocati in rugaciune, si daca mintea este in alta parte, aceste sfaturi si indemnuri nu se intorc catre noi, ci raman plutind in vazduh, nu ne folosim de ele. E ca si cum ne-am uita intr-o vitrina incarcata cu toate bunatatile, dar intre noi si ele ramane un geam si nu putem pune mana pe ele. Asa si rugaciunile noastre: sunt despartite de noi prin neatentie, ca printr-un obstacol care se pune intre noi si rugaciunea noastra. Acest obstacol sa nu fie!

Parintele Sofian Boghiu

***************************************************************************



sursa

La multi ani!

Pentru Adrian si Natalia!

Vreau sa va urez La multi ani cu sanatate si ocrotirea Domnului sa fie cu voi, AdrianaB, Natalia , Adriana -dardindar, precum si tuturor Adrianilor, Adrianelor si Nataliilor care-mi sunteti cititori fideli sau doar trecatori pe blog! Florile acestea sunt pentru voi...si pentru mine ;) (prietenii stiu de ce ;))

Iar daca nu va place gerbera, ( preferatele mele) va daruiesc acesti trandafiri :



Ii multumesc Andreei pentru frumoasa felicitare si in mod special AdrianeiB- draga mea, suntem telepatice? Cautam niste flori frumoase, pentru acest post, gandindu-ma: oare ce ti-ar placea?- , exact in momentul in care am vazut comentariul cu frumoasa ta urare.

Sa dea Domnul! Asemenea si tie, si celor dragi noua!!!
Calde imbratisari si, crede-ma, mi-ai facut o foarte frumoasa surpriza!!!

Cum nici preferintele muzicale nu vi le stiu, va daruiesc o melodie care mie imi place mult, in speranta ca si voua va va placea!

LA MULTI ANI!


Celine Dion-I love you
Asculta mai multe audio Muzica

RUGACIUNE

O, sfintit Cuplu, sfintilor mucenici ai lui Hristos, Adrian si Natalie, fericiti soti si straluciti purtatori de chinuri! Ascultati-ne pe noi ce ne rugam si mijlociti pentru noi, ca sa ni se dea toate cele de folos trupurilor si sufletelor, si rugati pe Hristos Dumnezeu, sa ne miluiasca si sa faca cu noi dupa indurarile Sale, ca sa nu pierim in pacatele noastre. Asa sfintilor mucenici, primiti glasul rugaciunilor noastre si cu mijlocirile voastre, izbaviti-ne de foamete, de ciuma, de cutremur, de potop, foc si grindina, de sabie si de navalirea celor de alt neam, de razboiul cel dintre noi, de moartea cea napraznica si de toate nenorocirile, scarbele si durerile; ca intotdeauna prin mijocirile voastre fiind intariti, sa slavim pe Domnul lisus Hristos, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, cu Cel Fara de inceput al Sau Parinte si Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

acatistul : aici

Sfintii Mucenici: Adrian si Natalia, sotia sa si Atic

Marele prigonitor al Bisericii lui Hristos, paganul imparat Maximian, omorand pretutindeni multi crestini, a mers in Nicomidia, cetatea Bitiniei, si a intrat mai intai in capistea idoleasca, de s-a inchinat necuratilor zei. Apoi, cazand cu fata in jos inaintea idolilor, a adus necuratele lor jertfe, impreuna cu toti cetatenii. Dupa aceea a poruncit ca pe cei ce cred in Hristos, sa-i caute si sa-i aduca la chinuire. Ingrozirea lui era infricosata asupra acelora ce ar ascunde un crestin; iar acelora ce ar sti undeva un crestin ascuns si ar spune sau il va prinde singur si-l va aduce la judecata, ii fagaduia daruri si cinste.

Atunci se dadeau la moarte vecini pe vecini si tata pe fii; pe de o parte, temandu-se de ingrozirea imparateasca, iar pe de alta, asteptand plata. Pentru aceea, oarecare din pagani, apropiindu-se de mai marii ostilor, au zis: "Iata, crestinii s-au ascuns in pestera. Eu i-am auzit acolo in noaptea aceasta, cantand si rugandu-se Dumnezeului lor". Atunci indata s-au trimis ostasi, care, alergand degraba si ajungand la acea pestera, au prins pe toti crestinii citi au fost in ea, adica 23 de barbati, si, legandu-i cu lanturi de fier, i-au adus in cetate ca sa-i puna inaintea imparatului.

In vremea aceea imparatul mergea la jertfe cu careta spre capistea idoleasca. Pe cale l-au intampinat ostasii, care duceau pe acei crestini legati, si i-au zis: "O, imparate, iata acestia sant potrivnicii poruncii tale, care batjocoresc pe mai-marii nostri zei". Iar imparatul, oprind careta, a poruncit sa-i aduca mai aproape de el pe cei legati; deci i-a intrebat: "De unde sunteti?" Iar ei au raspuns: "Santem nascuti aici, iar cu credinta santem crestini". Zis-a imparatul catre ei: "N-ati auzit oare ce fel de chinuri sant pregatite acelora ce se numesc crestini?" Raspunsera sfintii: "Am auzit si am ris de nebunia ta si chiar de satana cel ce lucreaza in fiii necredin-tei si carora tu le esti incepator".

Maniindu-se, imparatul a zis: "O, ticalosilor, indrazniti a ma numi pe mine nebun si a ride de mine? Ma jur pe mai-marii zei, ca voi sfarima trupurile voastre cu chinuri amare". Si a zis catre ostasi: "Intindeti-i si bateti-i cu toiege, si atunci vom vedea de va veni Dumnezeul lor sa-i ajute si sa-i scoata din mainile mele". Astfel sfintii mucenici au fost batuti de ostasi.

Deci, au adus trei muncitori care au batut pe sfinti cu vine de bou pe trupul gol. Batandu-se, mucenicii ziceau catre imparat: "Vrajmas al lui Dumnezeu, mai pune inca alti trei ca sa ne chinuie; pentru ca, cu cat vei inmulti numarul chinuitorilor si vei adauga chinuri multe, cu atit vei inmulti cununile noastre". Zis-a imparatul catre dansii: "O, ticalosilor mai mult decat toti oamenii, eu voi lua capetele voastre si voi mai asteptati cununi! Lepadati-va de credinta voastra cea desarta si nu va pierdeti singuri prin nebunia voastra!" Atunci mucenicii au raspuns: "Te va pierde pe tine Dumnezeu, pentru ca ii chinuiesti pe robii Sai fara vina, care nu ti-au facut nici un rau!"

Zis-a imparatul catre slujitori: "Bateti-i cu pietre peste gura". Atunci slujitorii, luind pietre, i-au batut peste gura pe mucenici, dar nu i-au vatamat pe dansii, ci pe ei insisi; deoarece, innebunind, isi sfarimau falcile cu aceleasi pietre unul altuia. Sfintii au zis catre tiranul Maximian: "Pe noi, cei ce nu ti-am gresit nimic, ne bati fara mila; si pe tine sa te bata ingerul lui Dumnezeu si toata casa ta cea necurata sa o piarda, nelegiuitule si ocaratorule de Dumnezeu! Nu poti sa te saturi de chinurile cu care ne chinuiesti de atitea ceasuri, maniindu-te asupra noastra? Dar mai mari chinuri decat acestea te asteapta pe tine, deoarece n-ai socotit ca santem imbracati si noi cu acelasi trup ca si tine, afara numai ca trupul tau este blestemat si necurat, iar al nostru este curatit si sfintit prin Sfantul Botez".

Chinuitorul Maximian, aprinzandu-se cu manie mai mare, a zis: "Ma jur pe marii zei ca voi porunci sa va taie limbile, ca si ceilalti care privesc la voi sa se invete a nu se impotrivi stapanilor sai". Iar mucenicii lui Hristos au zis: "Asculta, chinuitor pagan, daca tu urasti si chinuiesti acei robi, care sant potrivnici trupestilor stapani, pentru ce pe noi ne silesti ca sa ne impotrivim Domnului Dumnezeului nostru? Oare voiesti ca sa luam si noi aceleasi chinuri care-ti sant gatite tie?"

Chinuitorul a intrebat: "Spuneti-mi ce chinuri imi sant pregatite mie?" Sfintii au raspuns: "Acelea pe care Dumnezeu le-a pregatit diavolilor si ingerilor lui. Acelea sant pregatite si voua, care sunteti vase diavolesti. Ele sant: focul cel nestins, viermele cel neadormit, chinuirea cea neincetata, pedeapsa cea vesnica, groapa pierzarii iadului, intunericul cel din afara si tartarul, unde este plingerea si scrisnirea dintilor, si alte chinuri nenumarate". Zis-a chinuitorul: "Cu adevarat va voi taia limbile". Sfintii au raspuns: "Nebunule, macar de ne vei taia limba, cu care laudam pe Dumnezeu, insa suspinele noastre se vor sui mai bine la Domnul si inimile noastre cu mai mare glas vor striga catre Dansul. Asemenea si sangele nostru cel varsat o sa strige ca o trimbita catre Stapanul nostru, ca patimim acestea fara vina".

Astfel graind sfintii, imparatul a poruncit sa-i lege cu fiare si sa-i arunce in temnita; iar numele si cuvintele sa le scrie in cartea cea de judecata. Cand s-au dus sfintii in curte pentru scrierea numelui, unul dintre mai-marii curtii, barbat cinstit, anume Adrian, tinand de elineasca paganatate si privind la rabdatoarea si vitejeasca patimire a acelor mucenici, s-a apropiat de ei si le-a zis: "Va jur pe Dumnezeul vostru, pentru care patimiti toate acestea, spune-ti-mi adevarul: Ce fel de rasplatire asteptati de la Dumnezeul vostru pentru aceste chinuri? Pentru ca mari si minunate trebuie sa fie acelea care le nadajduiti de la Dansul". Raspunsera sfintii mucenici: "Nici gura noastra nu poate sa marturiseasca acele bucurii, nici auzul tau sa-l incapa, nici mintea nu poate sa le ajunga; caci asteptam sa luam de la Stapanul nostru cel drept rasplatitor, daruri mari si preaslavite".

Zis-a Adrian: "Nu v-ati instiintat de ele prin legea voastra, de la prooroci si din cartile celorlalti pe care-i aveti?" Dar sfintii au raspuns: "Nici proorocii singuri n-au putut sa inteleaga desavarsit acele bunatati vesnice, pentru ca oamenii care au cinstit pe Dumnezeu prin buna credinta, prin fapte bune si prin cele ce au luat de la Duhul Sfant, pe acelea le-au grait. Iar pentru slava si pentru rasplatiri, pe care le nadajduim este scris: Ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit. Acelea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". Auzind Adrian acestea, a stat in mijloc si a zis catre scriitorii, cei ce scriau numele muceni-cilor: "Sa scrieti si numele meu cu acesti sfinti, ca si eu sant crestin si, bucurandu-ma, voi muri si eu cu dansii pentru Hristos". Indata scriitorii, ducandu-se la imparat i-au zis: "Adrian s-a facut crestin si cere sa i se scrie numele lui in numarul celor osanditi".

Auzind imparatul de acestea, s-a mirat si s-a maniat si indata a chemat pe Adrian la dansul, zicand: "Adriane, oare ai innebunit? Vrei si tu sa sfarsesti rau?" Raspuns-a Adrian: "Nu am innebunit, dar m-am intors din acea nebunie multa, spre cunostinta cea sanatoasa". Zis-a imparatul: "Nu grai multe, ci cere-ti iertare si sa marturisesti inaintea tuturor ca ai gresit, ca astfel sa stergi numele din numarul celor osanditi". Raspuns-a Adrian: "De acum voi incepe a ruga pe adevaratul Dumnezeu ca sa-mi ierte greselile pe care le-am facut petrecand in inselatoarea ratacire a inchinarii de idoli". Maniindu-se, imparatul Maximian a poruncit sa-l ferece cu fiare si sa-l arunce in temnita la ceilalti mucenici, hotarand ziua in care avea sa-l scoata la chinuire cu ceilalti.

Una din slugile lui Adrian, alergand degraba acasa, i-a spus Nataliei, stapanei sale, femeia lui Adrian: "Pe stapanul nostru l-au dus in temnita legat in obezi". Auzind ea de aceasta, s-a spaimantat si a plins cu tanguire. Deci, rupandu-si haina de pe sine, a zis catre sluga: "Care este pricina pentru care sotul meu este aruncat in temnita?" Sluga a raspuns: "Adrian, stapanul meu a vazut pe oarecare oameni chinuindu-se pentru numele unui oarecare, ce se numeste Hristos, si, nesupunandu-se sa se lepede de El si sa aduca jertfe zeilor, domnul nostru a zis scriitorilor ca si numele lui sa-l scrie intre acei osanditi la moarte, pentru ca voieste sa moara cu ei".

Natalia iarasi a intrebat pe sluga: "Stii bine pentru ce a chinuit pe acei barbati?" Raspuns-a sluga: "Ti-am spus ca i-a chinuit pentru un oarecare Hristos si ca nu au ascultat porunca imparatului, ca sa se inchine zeilor". Atunci Natalia s-a bucurat cu duhul si a incetat a plinge. Deci, schimbandu-si hainele cele rupte, s-a imbracat in altele mai bune si a alergat la temnita. Ea era nascuta din parinti credinciosi si sfinti; insa se temea ca mai inainte sa spuna cuiva credinta sa cea intru Hristos, pe care o pazea in taina, de vreme ce vedea cumplita prigoana si tiranie ce se facea crestinilor de pagani. Dupa ce a auzit ca barbatul ei a crezut in Hristos si ca s-a numarat cu sfintii mucenici, atunci a luat si ea indrazneala sa se arate ca este crestina.

Fericita Natalia, intrand in temnita, a cazut la picioarele barbatului sau si i-a sarutat legaturile, apoi i-a zis: "Adrian, domnul meu, esti fericit ca ai aflat comoara pe care nu ti-au lasat-o parintii tai; pentru ca asa se va binecuvanta omul care se teme de Domnul. Cu adevarat, tocmai acum ai adunat bogatie in tineretile tale crezand in Hristos, bogatie pe care n-ai fi aflat-o nici la batranete in paganatatea elineasca. Atunci vei merge cu adevarat fara de grija in viata vesnica, care va sa fie, pazind comoara pe care o afli la vreme de trebuinta. Acea comoara nu o vor afla acolo aceia care isi aduna aici multe bogatii si cistiga averi, ca atunci nu vor avea vreme sa cistige ceva sau sa dea cu imprumut sau sa ia de la cineva, cand nimeni nu va putea sa se izbaveasca din moartea cea vesnica, din iad si din muncile gheenei. Niciunul altuia nu-si vor ajuta, nici tatal pe fiu, nici mama pe fiica, nici multimea bogatiei vremelnice pe care a adunat-o, nici slugile pe domnul lor, ca fiecare isi va purta sarcina sa. Iar ale tale, domnul meu, vor merge cu tine la Hristos, ca sa primesti de la Dansul bunatatile fagaduite si pregatite celor ce-L iubesc. Deci vino la dansul cu indrazneala, netemandu-te de rautatile ce au sa fie, ca acum ai calcat peste focul cel nestins si peste celelalte chinuri.

Domnul meu, te rog sa petreci in aceasta chemare, la care ai venit prin dumnezeiasca milostivire. Sa nu te impiedice de la aceasta buna alegere nici crutarea tineretilor frumuseti, nici dragostea neamului, nici prietenii, nici bogatiile, nici slugile, nici slujnicele, nici orice lucru pamantesc, ca toate acelea se invechesc si se strica. Dar numai pe acelea sa le ai inaintea ochilor, care sant vesnice, nici inapoi sa nu cauti la cele vremelnice, care se par a fi bunatati ale lumii acestea, dar care pier degraba. Sa nu te amageasca cuvintele cele imbunatoare ale rudelor si prietenilor tai, sa nu-ti fure credinta cu sfaturile lor cele viclene. Uraste inselaciunea lor si leapada cele ce te sfatuiesc dansii. Sa nu voiesti a asculta cuvintele lor cele inselatoare, ci priveste numai catre sfintii mucenici care sant cu tine. Ia aminte cuvintele lor, urmeaza rabdarii lor, neindoindu-te in nimic. Sa nu te infricoseze mania chinuitorului si sa nu te sperie cumplitele lui chinuri, pentru ca toate acelea sant necurate, iar slava cea cereasca a robilor lui Hristos Dumnezeu, care patimesc pentru El, este vesnica.

Natalia, graind acestea, a tacut, caci se facuse seara. Adrian a zis catre dansa: "Sora mea, acum du-te acasa si mananca, iar cand vom afla vremea in care ne vor scoate la chinuire, iti voi da de stire, ca sa vii sa vezi sfarsitul nostru". Sculindu-se ea de la picioarele lui, a inconjurat pe toti cei 23 de sfinti legati si, cazand la dansii, le saruta lanturile, zicandu-le: "Ma rog voua, robii lui Hristos, intariti pe aceasta oaie a lui Hristos, sfatuiti-o sa rabde pana la sfarsit, spuneti-i rasplatirile care li s-au gatit celor care isi aduc sangele lor spre jertfa lui Hristos Dumnezeu, precum si voi v-ati adus sangele vostru Aceluia si aveti ca rod al patimirii voastre mantuirea cea vesnica. Cistigati dar si sufletul acestuia cu sufletele voastre si sa-i fiti parinti, in locul parintilor lui trupesti, care au fost pagani. Intariti-i sufletul cu sfintele voastre indemnuri, ca, crezand cu neindoire, sa-si savarseasca cu bine alergarea sa cea muceni-ceasca".

Natalia, zicand astfel, a cazut la picioarele sfintilor si, sarutan-du-le legaturile, s-a intors iarasi la Adrian, care era in temnita cea mai dinauntru si mai adanca si a zis catre dansul: "Domnul meu, vezi sa nu-ti cruti tineretile si frumusetile trupului tau, ca acest trup de pamant este mancarea viermilor. Sa nu te gandesti la averile tale de aur si de argint, pentru ca acelea nimic nu folosesc in ziua infricosatei judecati, nici poate acolo cineva cu daruri sa-si rascumpere sufletul din pierzarea cea vesnica, nici va fi cineva sa primeasca daruri, fiindca Dumnezeu va primi numai lucrurile cele bune ale sufletelor sfintilor, ca pe niste daruri". Natalia, graind acestea, s-a dus acasa.

Trecand cateva zile, Adrian a auzit ca imparatul voieste sa-l scoata la judecata si la chinuire impreuna cu ceilalti legati si a zis catre sfintii mucenici: "Domnii mei, mi se cade mie a ma duce, cu binecuvantarea voastra, la casa mea, ca sa chem pe roaba voastra si sora mea, Natalia, ca sa vada patimirea noastra, pentru ca i-am fagaduit s-o chem in ceasul patimirii". Sfintii l-au binecuvantat si s-au chezasuit pentru dansul. Deci, dand el daruri strajerilor temnitei, a iesit. Pe cand era pe cale, l-a vazut unul din cetateni. Acela indata a alergat inainte si i-a spus Nataliei, ca barbatul ei este liber din legaturi si vine spre casa. Ea, auzind aceasta, n-a crezut si a zis: "Cine a putut sa-l libereze? Sa nu fie aceasta, ca barbatul meu sa se desparta de sfintii mucenici". Ea graind acestea, una din slugi alergand, i-a zis: "Doamna, stii ca domnul nostru este liber si vine acasa?" Ea, socotind ca s-a lepadat de Hristos si a scapat de la mucenicie, s-a mahnit foarte si a plins cu amar.

Vazand pe fereastra ca se apropie, s-a sculat degraba, a aruncat lucrul care il avea in maini si a alergat de a inchis usile inaintea lui si striga, zicand: "Du-te de la mine, departatule de Dumnezeu. Du-te, cel ce ai mintit pe Domnul meu! Sa nu-mi mai fie mie a vorbi cu cel lepadat de Dumnezeu! Eu nu voiesc sa ascult cuvintele unei guri mincinoase. O, nedumnezeitule si mai ticalos decat toti oamenii! Cine te-a silit la lucrul pe care n-ai putut sa-l savarsesti? Cine te-a despartit de sfinti? Cine te-a amagit ca sa te desparti de la prietenia lor? Cine te-a pus pe fuga, pe tine cel ce n-ai iesit inca la razboi? N-ai vazut inca pe potrivnici si ai lepadat armele? Inca nu s-au slobozit sagetile asupra ta si esti ranit? Ma miram, gandind in mine: Se poate oare din neamul unui om fara Dumnezeu si din cetate paganeasca sa fie cineva bun! Ma miram ca cineva din semintia de chinuitor, sa poata sa se aduca jertfa curata lui Dumnezeu! Oare din cei ce au varsat sangele cel nevinovat, va fi tamaie bine primita celui Preainalt! Ce voi face eu, ticaloasa, care m-am insotit cu acest pagan? Nu mi s-a dat acea cinste, ca sa pot totdeauna a ma numi femeie de mucenic, ci m-am facut femeie a departatului de Dumnezeu. Scurta mi-a fost bucuria mea si s-a prefacut in amaraciune, defaimare de putina vreme mi-a fost lauda intre femei si de acum intotdeauna ma voi rusina intre dansele".

Deci, fericitul Adrian, stand in urma, se bucura cu duhul, auzind cuvintele ei si, intarindu-se spre nevointa, mai cu caldura dorea sa-si implineasca fagaduinta sa cea spre Hristos. El se mira de cuvintele acelei femei tinere, cu care nu de mult era insotit prin nunta, pentru ca abia trecusera 13 luni de cand se casatorise. Vazand mahnirea ei cea mare, a inceput a bate in usa, graind catre dansa: "Doamna mea, Natalio, deschide-mi usa, ca n-am fugit de la chinuire precum socotesti tu, sa nu-mi fie mie aceasta! Eu am venit, precum ti-am fagaduit, ca sa te iau si pe tine sa vezi sfarsitul nostru". Dar ea, necrezand cuvintele lui, a raspuns: "Iata cum ma amageste calcatorul de lege! Iata cum minte calcatorul de lege! Iata cum minte al doilea Iuda! Departeaza-te de la mine, ca sa nu ma omor singura!"

Astfel, nevrand ea sa deschida, Adrian i-a zis: "Deschide mai degraba, ca apoi ma voi duce fara sa te vad. Atunci vei plinge, ca nu m-ai vazut mai inainte de ducerea mea. Pentru mine au chezasuit sfintii mucenici si de nu ma voi afla la vremea hotarata, atunci voi fi cautat de cei mari. Astfel rabdatorii de chinuri, pe linga ale lor chinuri, vor lua si pe ale mele, chinuindu-se si pentru mine. Deci, vor putea ei suferi chinuirea, fiind acum mai mult morti?" Aceasta auzind-o Natalia, indata i-a deschis cu bucurie usa si au cazut unul in bratele altuia. Apoi Adrian a zis catre dansa: "Fericita esti intre femei, pentru ca tu singura ai cunoscut pe Dumnezeu, ca sa-ti mantuiesti barbatul tau. Cu adevarat tu singura esti pe pamant iubitoare de barbat. Fericita este cununa ta, ca esti partasa cu mucenicii, macar ca nu patimesti chinuri". Apoi, luind-o pe ea, s-a dus.

Mergand pe cale, el a zis catre dansa: "Cum vom randui averea noastra?" Insa ea a zis lui: "Nu pomeni nimic despre cele pamantesti, domnul meu, ca sa nu ti se intoarca mintea ta spre dansele. Singur ia aminte de tine si te ingrijeste, ca sa-ti savarsesti nevointa la care esti chemat. Sa iasa din mintea ta toate cele lumesti, stricacioase si vatamatoare de suflet si sirguieste-te sa vezi si sa cistigi vesnicile bunatati, cele pregatite de Dumnezeu tie si sfintilor acelora cu care ai inceput a alerga in calea Domnului". Roaba lui Dumnezeu, Natalia, intrand in temnita, a cazut la picioarele sfintilor mucenici si, sarutand legaturile lor, le-a vazut trupurile putrezite de rani, incat si viermii cadeau dintr-insele. Din trupurile lor se rupeau bucati din greutatea lanturilor cu care erau legati; deci s-a plecat la dansii si le-a sters puroaiele ranilor.

Apoi a trimis degraba slujnicele sale sa aduca panze curate si basmale de mult pret, ca bogatia lor era mare, deoarece amandoi se nascusera din parinti bogati si slaviti. Aducand acelea, cu mainile sale lega ranile lor, si pe cat putea facea usurare durerilor sfintilor, slujindu-le in temnita sapte zile; pentru ca atita vreme mai era pana cand i-au scos pe ei la intrebare. Apoi, venind ziua cercetarii lor si imparatul Maximian sezand la judecata, a poruncit sa-i aduca inaintea sa pe cei legati. Atunci indata slujitorii au alergat la temnita si au poruncit ca mucenicii sa iasa; dar, vazandu-i pe ei slabi cu trupurile, din cauza ranilor celor dureroase, si neputand sa mearga, i-au tarat cu un lant pe toti cei 23, ca pe niste trupuri dobitocesti; iar pe Adrian l-a dus dinapoia lor, legandu-i mainile la spate.

Apropiindu-se ei de divan, au instiintat pe imparat ca i-au adus pe cei legati, iar imparatul a zis: "Sa se aduca aici toti impreuna, ca sa-si vada unul altuia chinul; insa cei pregatiti acum spre chin, sa fie adusi goi, numai partile lor de jos sa fie acoperite". Atunci Comentarisie a zis catre imparat: "Acei care au fost chinuiti mai inainte, nu mai pot fi adusi acum la intrebare. Numai Adrian singur sa se duca, pentru ca el este nou si sanatos cu trupul si poate suferi toate chinurile, iar celorlalti le-au putrezit trupurile si oasele lor se vad prin rani. De vor incepe iarasi a-i chinui, atunci indata vor muri, fara sa mai sufere chinurile care li s-au pregatit lor. Noi nu voim ca ei sa moara cu moarte scurta, ca si cum ar fi gresit putin, ci sa li se mai lase putina vreme pana ce se vor insanatosi, ca astfel trupurile lor sa poata sa sufere iarasi chinuri pentru faradelegile lor".

Atunci imparatul a poruncit ca pe Adrian singur sa-l aduca la chin gol, numai partile de jos sa-i fie acoperite. Cand slujitorii l-au dezbracat si inca si uneltele de chin i le-a dat in mainile lui, sfintii mucenici au zis: "Fericit esti, Adriane, ca te-ai invrednicit a-ti duce crucea ta si a urma pe Hristos. Deci, vezi sa nu te infricosezi si sa te intorci inapoi, ca-ti vei pierde rasplata ta. Pazeste-te ca diavolul sa nu fure comoara ta. Nu te teme de chinurile cele vazute, ci cauta spre rasplatirile cele asteptate; deci, apropie-te cu indraz-neala si rusineaza pe chinuitor. Sa stii ca nu sant vrednice patimirile vremii de acum, fata de slava care are sa se arate intru noi si pe care asteptam sa o cistigam cu darul Domnului".

Asemenea si fericita Natalia a zis catre dansul: "Domnul meu, sa-ti adancesti mintea catre Dumnezeu si de nimic sa nu se infricoseze inima ta. Osteneala este putina, iar odihna este fara de sfarsit. Scurta este patimirea, iar slava cea muceniceasca este vesnica. Putin vei suferi durerile si degraba cu ingerii te vei bucura. Daca ai slujit pamantescului imparat, te-ai luptat pentru putina leafa si nu ti-ai crutat sanatatea ta, indraznind la razboaie; iar acum cu multa barbatie ti se cade sa suferi toate chinurile si sa mori pentru Imparatul ceresc, cu Care singur ai sa imparatesti".

Deci, Adrian fiind dus inaintea paganului chinuitor, imparatul Maximian a cautat spre dansul si a zis: "Tot mai petreci in nebunia ta si voiesti ca rau sa te lipsesti de viata aceasta?" Adrian a raspuns: "Ti-am spus ca n-am innebunit, ci mai mult m-am inteleptit si sant gata ca in viata aceasta sa mor". Dar imparatul i-a zis: "Nu aduci inca jertfa si nu te inchini zeilor, precum eu si toti cei cu mine ne inchinam lor si le aducem jertfe?" Adrian a raspuns: "Nebunule, singur ratacind, pentru ce si pe altii ii aduci in aceeasi ratacire?" Dar nu numai pe tine singur te duci la pierzare, ci si pe tot poporul care te asculta pe tine, in aceeasi pierzare il tragi, sfatuindu-l si silindu-l sa se inchine zeilor celor ciopliti si fara de suflet si parasind pe Dumnezeul cel adevarat, Care a facut cerul si pamantul". Imparatul a zis: "Oare ti se pare ca zeii nostri sant mici, cand ei sant mari?" Adrian a raspuns: "Eu nu-i numesc pe ei nici mici, nici mari, de vreme ce nu sant nimic".

Atunci chinuitorul, maniindu-se, a poruncit sa-l bata cumplit cu toiege. Cand a auzit fericita Natalia ca au inceput a-l bate pe barbatul ei, indata a spus sfintilor mucenici, zicand: "Iata, domnul meu a inceput a patimi". Atunci sfintii indata s-au intins la rugaciune catre Dumnezeu pentru dansul, ca El sa-l intareasca in chinuri. Chinuitorul poruncea celor ce-l bateau: "Ziceti-i lui: Nu huli pe zei". Mucenicul, fiind batut, zicea catre imparat: "Daca eu sant chinuit astfel, ca hulesc pe zeii care nu sant zei, apoi ce fel de chinuire vei suferi tu, hulind pe Dumnezeul cel viu si adevarat?" Imparatul a zis: "Niste cuvinte ca acestea ai invatat de la cei amagitori?" Mucenicul a raspuns: "Pentru ce numesti amagitori pe povatuitorii spre mantuire si pe conducatorii spre viata vesnica? Voi mai ales sunteti amagitori, fiindca amagiti pe oameni spre pierzare". Maximian, maniindu-se, a poruncit la patru slujitori puternici ca sa-l bata cu pari. Adrian, fiind batut, zicea: "O, chinuitorule, pe cat mai multe chinuri imi vei afla mie, pe atit imi vei fi mijlocitor de cununi mai frumoase".

Fericita Natalia spunea sfintilor mucenici toate cuvintele cate le zicea imparatul si cate raspundea Adrian. Muncitorul a zis: "Macar acum cruta-ti tineretile tale si marturiseste pe zei. Pentru ce voiesti a muri de bunavoie asa, in desert? Ma jur pe marii zei ca ma doare inima foarte mult pentru tine, vazandu-te ca te chinuiesti si-ti pierzi frumusetile tale". Mucenicul a raspuns: "Ma cruti pe mine, ca sa pier cu totul?" Muncitorul a zis: "Marturiseste pe zei ca sa te miluiasca pe tine si iarasi te vei randui in cinstea ta cea dintai. Nu ti se cade tie sa fii asemenea cu aceia care au fost cu tine in legaturi, caci tu esti de neam bun, fiu de parinti cinstiti; desi esti tanar, esti vrednic de mare cinste. Dar cei legati sant de neam prost, nebuni si necunoscatori". Mucenicul a raspuns: "Te stiu pe tine ca-mi stii neamul si patria, dar, de ai fi stiut neamul acelor sfinti si patria lor cea bogata, pe care ei o asteapta, tu mai intai ai cadea la picioarele lor si i-ai ruga sa se roage pentru tine, si cu mainile tale ai sfarima zeii cei fara de suflet". Atunci muncitorul, iutindu-se mai mult, a poruncit celor patru ostasi puternici, sa-l bata pe mucenic peste pantece. Deci, sfantul a fost batut pana ce i s-a deschis pantecele si au inceput a-i iesi maruntaiele. Muncitorul, vazand acest lucru, a poruncit sa inceteze de a-l bate.

Fericitul era tanar cu varsta, avand numai douazeci si opt de ani. Imparatul a zis catre dansul: "Vezi cum te crut pe tine? Deci, macar cu cuvantul cheama pe zei, ca indata iti vor fi milostivi; iar eu voi chema pe doctori, ca sa-ti tamaduiesc ranile si astazi vei fi cu mine in palatul imparatesc". Mucenicul a raspuns: "Desi imi fagaduiesti mie ingrijire de doctori si cinste in palatul tau, si imi spui de zeii tai ca-mi vor fi milostivi, insa eu voiesc ca singuri ei cu gura lor sa-mi spuna ce voiesc sa-mi dea si ce facere de bine imi fagaduiesc. Cand voi auzi din gura lor cuvantul, atunci le voi aduce lor jertfa si ma voi inchina precum voiesti". Imparatul a zis: "Ei nu pot sa vorbeasca".

Mucenicul a zis: "Daca nu pot sa vorbeasca, atunci pentru ce sa ma inchin lor, fiind muti si fara suflet?" Imparatul, maniindu-se si iutindu-se, a poruncit sa lege iarasi pe mucenic cu ceilalti legati si sa-l duca in temnita, hotarand ziua in care voia sa-i mai scoata inca la intrebare. Ostasii luind pe sfintii mucenici, pe unii i-au tarat, pe altii i-au dus in carute, fiind foarte slabi de durerile trupesti si neputand sa mearga. Astfel a fost dus Sfantul Adrian in temnita, care a primit iarasi pe legatii lui Hristos.

Fericita Natalia, intarind pe Adrian si punand mana sa pe grumajii lui, il mangiia si ii zicea: "Fericit esti, domnul meu, ca te-ai invrednicit partii sfintilor mucenici. Fericit esti, lumina ochilor mei, ca patimesti pentru Cel ce a patimit pentru tine. Iata, te duci sa vezi slava Lui si sa fii partas aceleia; ca cel ce se impartaseste patimilor Lui, va fi partas si slavei Aceluia". Natalia, zicandu-i aceasta, ii stergea sangele si isi ungea cu el trupul sau, iar sfintii mucenici se bucurau foarte mult de vitejeasca rabdare a lui Adrian si, apropiindu-se, il sarutau, zicandu-i: "Pace tie, frate!" Iar cei ce nu puteau sa umble de rani, zacand aruncati, aceia, tarandu-se pe pamant, se apropiau de dansul ca sa-l mangiie si toti ziceau catre el: "Bucura-te in Domnul, iubite frate, caci numele tau este scris cu robii cei desavarsiti ai lui Dumnezeu". Sfantul Adrian a raspuns: "Bucurati-va si voi, robii lui Hristos, caci osteneala voastra pentru mine este cununa voastra. Rugati-va Domnului pentru mine ca sa ma intareasca, fiindu-mi trupul foarte slabit, ca vrajmasul diavol sa nu poata nimic si sa nu se scoale impotriva mea".

Sfintii i-au zis: "Nadajduieste spre Domnul, ca nu te va birui pe tine satana. Patimirea ta l-a gonit departe, desi noi la inceput ne temeam pentru tine, gandind la neputinta cea omeneasca din tine; dar acum ai covarsit firea cea omeneasca prin rabdarea cea tare. De acum nu ne mai indoim de tine si credem in ajutorul lui Dumnezeu, caci de acum nimic nu va mai spori vrajmasul asupra ta; deci, nu te teme, Hristos este cu tine, El este Cel ce biruieste pe vrajmas". Cu Sfanta Natalia erau si alte femei dreptcredincioase, care slujeau sfintilor, tamaduindu-le ranile si legandu-le cu fese. Ele isi imparteau intre ele pe sfintii mucenici, ca fiecare sa faca slujirea celui al sau.

Paganul imparat, instiintindu-se despre aceea ca multe femei credincioase merg la temnita, ca fac slujba celor legati si pun tamaduiri pe ranile lor, a oprit sa se mai fac aceasta. El a poruncit sa nu lase nici o femeie in temnita la cei legati. De aceea, Sfanta Natalia, vazand ca nu este cu putinta femeilor sa mearga la mucenici, si-a tuns parul capului si s-a imbracat in haine barbatesti. Dupa savarsirea slujbei, sezand la picioarele lui Adrian, zicea: "Domnul meu, ma rog tie, adu-ti aminte de insotirea noastra, de aceasta zabovire a mea de fata in patimirea ta, si de dorinta ta de cununi. Roaga-te Domnului nostru Iisus Hristos, ca, impreuna cu tine, sa ma ia si pe mine; si, precum am fost in aceasta viata plina de primejdii si de pacate, tot asa sa petrecem nedespartiti in viata cea fericita. Ma rog tie, domnul meu, cand vei sta inaintea lui Hristos, mai intai sa-I faci aceasta rugaciune pentru mine; pentru ca stiu ca toate cele ce le vei cere de la El, Domnul iti va da tie, ca iubeste rugaciunea ta si este primita cererea ta. Stii paganatatea acestor cetateni si imparateasca lor nedumerire, pentru aceea ma tem ca nu cumva sa ma sileasca pe mine a lua un alt barbat necurat si inchinator de idoli; si astfel patul tau se va intina si se va necinsti sfanta noastra insotire. Ma rog, pazeste pe sotia ta, precum invata apostolul. Da-mi plata aceasta a intregii mele intelepciuni, ca sa ma sfarsesc cu tine".

Astfel graind ea, s-a sculat si iarasi a slujit sfintilor, hranindu-i, adapandu-i si curatind ranile lor, le lega. Instiintindu-se si celelalte femei binecredincioase, ca Natalia slujeste sfintilor in chip barba-tesc, au facut si ele asemenea, adica s-au tuns si s-au imbracat barbateste si, intrand in temnita, slujeau sfintilor ca si mai inainte. Deci, nu i s-a tainuit nimic paganului imparat despre ceea ce faceau femeile; caci s-a instiintat de aceasta, ca legatii au slabit cu totul, putrezindu-le ranile si sant aproape de moarte. Atunci a poruncit sa aduca in temnita la dansii o nicovala si un ciocan de fier, cu care sa le sfarime fluierele si mainile, pentru ca zicea: "Sa nu moara cu moartea de obste a tuturor oamenilor, ci cu moarte silnica". Aducand ucigasii slujitori ai muncitorilor, nicovala si ciocanul in temnita si vazandu-le Natalia, a cunoscut ce se va face cu ele; deci, i-a intampinat, rugandu-i sa inceapa de la Adrian, de teama ca nu cumva sa se infricoseze barbatul ei, vazand o chinuire asa de cumplita si sfarsitul celorlalti mucenici.

Ucigasii au ascultat-o si s-au apropiat mai intai de Adrian, iar ea, ridicand picioarele barbatului sau, le-a intins pe nicovala. Chinuitorii, lovindu-l tare cu ciocanul, i-au sfarimat fluierele picioarelor. Atunci fericita, fecioara Natalia a zis catre mucenic: "Ma rog tie, domnul meu si robul lui Hristos, intinde mana cat mai esti inca in viata, ca s-o sfarime cu voia ta, pentru ca sa fii intocmai cu ceilalti mucenici, caci ei au patimit mai mult decat tine". Sfantul Adrian, intinzand mana spre ea, Natalia i-a intins-o spre nicovala, iar ucigasul, lovind-o cu tarie, i-a rupt-o. Deci, Sfantul Adrian indata din acea mare durere si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Astfel omorand ucigasii pe Sfantul Adrian, au mers cu nicovala si ciocanul la ceilalti mucenici, iar ei singuri isi intindeau picioarele si mainile pe nicovala, zicand: "Doamne, Iisuse Hristoase, primeste sufletele noastre!" Astfel, suferind sfarimarea madularelor, si-au dat sufletele in mainile Domnului.

Dupa aceea, necuratul imparat a poruncit ca trupurile muce-nicilor sa le dea focului, zicand ca nu cumva sa vina galileenii, sa le ia. Auzind Sfanta Natalia de aceasta porunca, a aruncat in taina mana barbatului ei, ascunzand-o ca sa nu fie aruncata in foc. Slujitorii tiranului, arzand cuptorul, scoteau trupurile sfintilor din temnita si le duceau la cuptor, iar Sfanta Natalia si celelalte cinstite si binecuvantate femei, sangele cel ce pica din trupurile mucenicesti il luau in hainele lor cele de mult pret, ungandu-si trupurile cu el. Hainele acelor slujitori, care erau stropite cu sangele mucenicilor, le-au cumparat pentru ele cu aur si argint. Aruncand trupurile mu-cenicesti in cuptor, femeile acelea au strigat cu lacrimi: "Pomeniti-ne si pe noi intru odihna voastra". Sfanta Natalia s-a pornit spre gura cuptorului, vrand sa se arunce in foc, ca sa fie arsa impreuna cu barbatul sau, dar a fost oprita. Deci, indata au tunat tunete mari, incat toata cetatea s-a cutremurat, s-au facut fulgere infricosate si s-a varsat o ploaie mare, de s-au umplut toate locurile cu apa, asemenea si cuptorul s-a stins, umplindu-se cu apa. Toata cetatea inota ca intr-un potop; iar paganii slujitori, vazand frica aceea, au fugit. Altii, cazand cu fata in jos, au murit, pentru ca i-au ucis trasnetele.

Credinciosii barbati ce se intamplasera sa fie acolo cu Sfanta Natalia si cu celelalte femei, dupa fuga chinuitorilor, au luat din cuptor trupurile sfintilor mucenici intregi si nevatamate, incat nici de parul lor nu se atinsese focul. Un barbat oarecare dreptcredincios si cu femeia sa, cazand, au inceput a ruga pe Natalia si pe ceilalti, zicand: "Noi petrecem la un loc ascuns dinaintea cetatii; deci, nemaiputand suferi paganatatea si varsarile de sange pe care paganul imparat le face in cetate, voim acum ca, lasandu-ne locul nostru, sa ne ducem la Vizantia. Dati-ne noua trupurile sfintilor mucenici, sa le punem in corabie, ca sa le ducem de aici si, acolo petrecand, le vom pazi pana ce va pieri necuratul chinuitor Maximian. Dupa pierzarea aceluia, iarasi aici - de ne vom afla printre cei vii -, ne vom intoarce, ca aici sa fie cinstite de toti. Daca vor ramane aici, imparatul iar va porunci sa le arda, si va veti face vanzatori de trupurile sfintilor, trupuri pe care Dumnezeu le-a ferit de foc". Cuvintele barbatului aceluia au placut fratilor care au dus trupurile mucenicilor in corabie; deci, au pornit spre Vizantia, avand vantul spre inotare cu buna sporire.

Sfanta Natalia a ramas in casa sa, avand mana iubitului ei barbat, Sfantul Adrian, pe care, ungand-o cu mir si invelind-o cu porfira, a pus-o la capataiul patului sau, nestiind nimeni din casa. Dupa cateva zile, un barbat cinstit din acea cetate, cu dregatoria tribun, a voit sa ia de femeie pe Natalia, pentru ca era de neam bun, bogata si frumoasa la fata ca o fata tanara. Apropiindu-se de imparat, l-a rugat sa-i porunceasca sa-si ia in insotire pe femeia lui Adrian. Imparatul nu l-a oprit, ca sa-i fie dupa cerere. Tribunul indata a trimis la Natalia niste femei cinstite ca sa-i zica de insotire. Sfanta Natalia a raspuns femeilor ce venisera la ea: "Bucuroasa sant de vestea aceasta, si cine mi-ar fi dat mie ca sa ma casatoresc cu un barbat ca acela, insa va rog sa ma lasati trei zile ca sa ma gatesc, pentru ca nu m-am asteptat ca atit de iute sa ma ia cineva de sotie". Acestea le graia fericita Natalia, dar cu mintea se gandea ca sa fuga acolo unde sant duse trupurile sfintilor.

Astfel a eliberat pe femeile trimise de tribun. Ea a intrat in camara unde era mana Sfantului Adrian si, cazand cu fata la pamant, a plins, zicand catre Domnul: "Doamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeul celor scirbiti, Cel ce esti aproape de cei zdrobiti cu inima, cauta spre mine, roaba Ta, si nu lasa sa se spurce patul mucenicului Tau, Adrian. Nu uita, Stapane, patimirile robului Tau, pe care le-a rabdat pentru numele Tau cel sfant. Milostive Doamne, adu-ti aminte de zdrobirea fluierelor lui si de taierea mainilor. Asemenea si de ale celorlalti robi ai Tai, care au rabdat pentru Tine, sa nu le fie in zadar patimirile cele dureroase, ci miluieste-ma pe mine pentru aceia. Scoate-ma de la impreuna-vietuire cu vrajmasii Tai, Tu, Care ai izbavit din foc pe sfintii Tai, si izbaveste-ma de asteptarea omului cel necurat".

Rugandu-se asa, sfanta a adormit de multa mahnire si, dormind usor, iata in vis i-a stat ei de fata unul din acei sfinti mucenici, zicandu-i: "Pace tie, Natalie, roaba lui Hristos! Indrazneste, ca nu te-a trecut Dumnezeu cu vederea, nici noi n-am uitat ostenelile tale, pe care le-ai suferit slujindu-ne noua pe cand eram in legaturi, ci, stand inaintea fetei lui Hristos, L-am rugat pe El sa-ti porunceasca sa vii degraba la noi". Fericita Natalia a zis catre dansul: "Spune-mi mie, sfinte mucenice, oare Adrian, stapanul meu, a stat cu voi inaintea Domnului Hristos?" Mucenicul a raspuns: "El a stat mai inainte de noi inaintea stapanului. Iar tu, sculindu-te, nu zabovi, ci intra in corabie si mergi la locul acela unde sant trupurile noastre; pentru ca acolo te va cerceta Domnul si te va aduce la noi". Sfanta Natalia, desteptandu-se din somn, indata a lasat toate si, luind numai mana Sfantului Adrian, a iesit din casa, a mers la malul marii unde a gasit o corabie, ca si cum o astepta, si cu aceea a mers la Vizantia. Intrand intr-insa, a vazut in ea barbati si femei, toti fiind crestini, care fugeau de chinuirea paganului imparat Maximian, si astfel a preamarit pe Dumnezeu, pornind in cale.

Tribunul, instiintindu-se de plecarea Nataliei, a cerut de la imparat ostasi in ajutor si, sezand in alta corabie, a plecat dupa dansa. Plutind el ca la o mie de stadii, s-a ridicat pe mare un vant puternic, incat a intors corabia tribunului inapoi si a aruncat-o iarasi pe acelasi mal de unde a plecat, nu fara vatamare, pentru ca multi din cei de pe corabie s-au inecat in valuri. Iar corabia crestineasca, in care era Sfanta Natalia, a plutit in calea sa fara primejdie. La miezul noptii, s-a aratat duhul vrajmasului impotriva lor, ca si cum venea in corabie din partea rasaritului, parand ca are cu sine oameni calatori, si a zis corabierilor celor crestinesti, ca printr-un glas de cirmaci: "De unde veniti si unde mergeti?" Acestia au raspuns: "Venim din Nicomidia si mergem in Vizantia". Vrajmasul le-a zis: "Ati ratacit din calea cea dreapta, intoarceti corabia spre partea stanga". Duhul cel necurat, zicand aceasta, voia sa-i amageasca, sa-i duca in ratacire si sa-i inece. Crestinii, crezand minciuna si socotindu-i pe ei ca sant corabieri de la rasarit, au inceput a indrepta panzele si corabia spre stanga, dar indata li s-a aratat Sfantul Mucenic Adrian, stralucind ca o lumina, si a strigat cu glas mare, zicand: "Sa mergeti inainte pe calea pe care ati inceput si sa nu ascultati glasul dusmanului, care va mestesugeste pierzarea cu viclesug".

Zicand aceasta, mucenicul se vedea ca merge inaintea corabiei pe apa, iar duhul diavolului s-a stins cu corabia cea inchipuita. Fericita Natalia, sculindu-se, a vazut pe Sfantul Adrian mergand inaintea corabiei, si s-a bucurat foarte mult si a strigat, zicand: "Iata, domnul meu!" Atunci indata sfantul s-a facut nevazut. Vantul le sufla cu buna sporire, astfel ca au ajuns in Vizantia mai inainte de a se lumina de ziua. Deci, s-au oprit la malul unde era biserica, in care se pusesera trupurile sfintilor mucenici, si au iesit pe uscat cu bucurie. Sfanta Natalia, mergand la trupurile sfintilor mucenici, s-a veselit cu duhul; deci, cazand la dansii si sarutandu-i, varsa lacrimi de bucurie. Apoi, lipind mana Sfantului Adrian de trupul lui si plecandu-si genunchii, s-a rugat mult.

Sculindu-se dupa multa rugaciune, a sarutat pe fratii si pe surorile care se aflau in acel loc, caci se adunasera acolo multi credinciosi. Aceia au primit-o pe ea cu bucurie si, ducand-o in casa cea dinauntru, au rugat-o sa se odihneasca putin, caci o vazusera pe ea foarte ostenita de acea calatorie pe mare. Ea odihnindu-se, i s-a aratat in vis Sfantul Mucenic Adrian, zicandu-i: "Bine ai venit aici, roaba lui Hristos si fiica mucenicilor. Vino de acum la odihna cea pregatita tie de Domnul! Vino si-ti primeste rasplatirea cea cuvenita tie!" Ea, desteptandu-se din vedenia aceea, a spus fratilor si surorilor ceea ce a vazut si a auzit, si i-a rugat sa se roage pentru dansa. Dupa aceasta, iarasi i s-au inchis ochii si a adormit. Dupa un ceas, fratii au mers ca s-o destepte si au gasit-o sfarsita; caci sfantul ei suflet se dusese la Domnul in odihna cea vesnica.

Astfel, degraba dupa savarsirea patimirii sfintilor mucenici, si-a sfarsit si Sfanta Natalia alergarea sa cea muceniceasca, desi fara de varsarea sangelui; pentru ca a patimit mult, slujind sfintilor mucenici in legaturi si privind la patimirea lor, fugind inca din casa si din patria sa pentru intreaga intelepciune. Ea a stat in ceata mucenicilor inaintea lui Hristos, Mantuitorul nostru, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh se cuvine cinstea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

sursa